Rezultatele unui studiu arata ca ascensiunea procesoarelor multicore va aduce cu sine o regandire a arhiecturii calculatoarelor si a operatiunilor mult mai rapide. Pentru a putea folosi procesoarele multicore, industria tehnologiei trebuie sa isi revizuiasca radical arhitecura de baza a computerelor, ahitectura care a fost folosita in ultimii 50 de ani, este de parere un cercetator de la Universitatea Maryland.

Migratia tot mai dramatica de la sistemele de procesoare single la cele multicore necesita reinventarea stiintei calculatoarelor, pentru a putea construi si programa noile sisteme, este de parere Uzu Vishkin, profesor la Universitatea Maryland.
Vishkin ofera chiar si o noua arhitectura, pe care a numit-o ICE (Immediate Concurrent Execution) si pe care a dezvoltat-o cu ajutorul fondurilor de la Fundatia Nationala de Stiinte din SUA.

Arhitectura pe care o folosesc astazi computerele este bazata pe conceptul descoperit de matematicianul John von Neumann in anii `40. In acest sistem, datele si programele sunt retinute in memoria computerului si directionate catre CPU.
Programele sunt executate folosind un program de tip counter, care furnizeaza CPU-ului adresa urmatoarelor instructiuni din memorie pentru a fi executate.

Aceasta abordare permite ceea ce Vishkin numeste computing in serie, un design in care orice instructiune disponibila pentru executie intr-un program de serie este realizata imediat.

Dar, aceasta abordare este limitata, pentru ca permite executarea unei singure instructiuni odata. Intr-o epoca a procesoarelor multicore si a cantitatilor mari de memorie disponibila, aceasta limitare nu mai este necesara, argumenteaza Vishkin.
In schimb, multiplele instructiuni pot fi executate mult mai rapid in paralel - toate in acelasi timp si intr-un singur pas.

Alternativa lui Vishkin variaza arhitectura lui von Neumann, permitand ca un numar nedefinit de instructiuni sa fie executate oricand, ceea ce ar putea simplifica munca programatorilor. Odata cu ICE, vei putea sa inventezi orice numar de instructiuni, atata timp cat input-ul uneia nu este output-ul celeilalte, a declarat cercetatorul. Programatorul nu va mai fi nevoit sa isi faca griji pentru numarul procesoarelor disponibile pentru acel task.

Potrivit lui Vishkin, o astfel de arhitecura presupune schimbari in design-ul hardware-ului. Pentru ca aceasta abordare sa functioneze, cipurile au nevoie de lungime de banda mare, retea cu latenta scazuta intre procesoare si memorie.
Hardware-ul ar avea un procesor single care sa controleze restul nucleelor. Daca codul este consecutiv, poate fi executat pe acel nucleu. Daca are instructiuni aditionale, procesorul central le poate distribui celorlalte nuclee.


Articol original: www.hit.ro